Portretul

Portretul este reprezentat de imaginea care evidentiaza particularitatile si atitudinile  specifice ale unui personaj. Este modul de a prezenta unicitatea persoanei, singura  sau intr-un cadru relational.

La reprezentarea persoanelor vom defini si un termen care este utilizat des in  cinematografie.  Numim  fotogenie,  particularitatea persoanei, de a  nu  fi confundata  cu alta, de a fi  identificabila  instantaneu  in orice ipostaza ar fi prezentata. Aceasta particularitate, este  considerata o calitate in domeniul filmului  (sau a televiziunii), unde orice confuzie intre  personaje sau nerecunoastere imediata a personajului, poate determina situatii bizare, ambiguitati, afectand cursivitatea naratiunii.

Fotogenia, nu are nici o legatura cu “ frumusetea“ sau cu atractia pe  care o  persoana o  exercita  asupra altora. Confuzia a aparut datorita pretentiilor pe care le are orice operator sau fotograf ca modelul sa nu prezinte asimetrii sau defecte vizibile, sa fie expresiv si mobil,  sa posede o piele si un par usor de reprodus si sa semene cu personajul pe care il va interpreta.

Portretul fiind – asa cum am  definit anterior - prezentarea particularitatii, unicitatii persoanei,  fotograful are sarcina dificila, de a descoperi si a scoate in evidenta aceste trasaturi. Daca se  neglijeaza  aceasta, nu vom obtine imagnea specifica a unei anumite  persoane, ci  “femeie citind”, “barbat lucrand”, “copil jucandu-se “, imagini care nu pierd nimic daca substituim  persoana reprezentata in imagine cu alta .

Deci caracteristica acestui gen fotografic portretul, este prezentarea “originalitatii si autenticitatii subiectului “, spre deosebire de reprezentarile din alte genuri fotografice in care acest aspect se neglijeaza.

21.1 Planul de prezentare

Functie de scopul fotografiei, de utilizarea ulterioara a acesteia, sau de alte criterii,  subiectele pot fi prezentate in totalitate sau partial, adica delimitand in imagine  o  parte  din  intregul  subiectului.  Criteriile  de  limitare  a  reprezentarii subiectului, sunt determinate de atitudinea pe care acesta o adopta intr-o situatie data , sau in modul in care  fotograful intelege sa prezinte privitorului subiectul respectiv .

Pentru  obtinerea  autenticitatii,  trebuie  sa  tinem cont si de  aspecte psihologice. Astfel, la aparitia unui intrus in cercul de activitate al persoanei care este  subiectul  portretului,  aceasta  (subiectul) isi va abandona activitatea indreptandu-si atentia partial sau total spre intrus. In aceste conditii, pentru surprinderea subiectului intr-o anumita ipostaza, fotografierea se face de la o distanta de la care n-ar fi deranjat din concentrarea lui. Astfel, in jurul subiectului in imagine apare un spatiu larg.

Daca dorim insa , ca de la  distanta de la care nu  deranjam subiectul (nu suntem  inca  perceputi  de  el),  sa  prezentam  o  parte  din  personaj  sau  din activitatea sa,  atunci aceasta concentrare va reduce mediul din jurul subiectului. In aceasta situatie se  obtine o ‘‘sintetizare “ a personajului care nu  mai justifica prezentarea intregului mediu in care subiectul isi desfasoara activitatea.

In aceste  conditii,  functie  de  ceeace  consideram  ca  este  relevant  in imagine, vom limita intentionat  spatiul din jurul subiectului, sau chiar o parte din reprezentarea acestuia.  Aceste limitari trebuie sa fie concludente si sa aiba totdeauna justificare logica pentru a prezenta numai aspectele dorite.

Pe de alta parte, prezentarea limitata a unui personaj nu ofera in cadrul restrans al imaginii date suficiente despre acesta , despre activitatea sa si despre relatiile sale cu mediul. Din aceasta cauza, functie de scopul urmarit se vor utiliza cateva planuri tipice de prezentare.

Plan general,  se numeste imaginea care contine in intregime persoana impreuna cu  decorul in care se gaseste. (acest decor trebuie sa lamureasca toate circumstantele in care se gaseste sau activeaza subiectul : loc, timp, mod, companie si eventuale directii de actiune ale subiectului)

La acest tip de imagine pentru asigurarea unitatii si a autenticitatii, trebuie asigurata  integrarea personajului  in  décor,  astfel  incat  acesta  sa  aiba  o preocupare, sa nu apara izolat,  rupt de mediul care il inconjoara. Bineinteles ca preocuparea,  atitudine, modul de prezentare (imbracamintea) personajului, trebuie  sa  fie  adecvate  decorului.  ( sa  ne  inchipuim  ridicolul  unui  personaj imbracat in haine de seara, pozand in dreptul unei capite de fan).

Pentru evidentierea personajului, acesta se va plasa pe una din liniile de forta ale compozitiei, va fi conturat de lumina si detasat de celelalte elemente ale imaginii prin contrast si claritate .

  Plan intreg (sau plan ansamblu)   

Aceste imagini prezinta personajele in intregime, restrangand la minim elementele de decor. Dispar elementele care ar putea oferi informatii in legatura cu circumstantele in care se afla  subiectul.  Este un plan de prezentare, in care , personajele au privirea indreptata spre privitor.

Plan american este o reprezentare mai restransa a  personajului  respectiv de la jumatatea gambei (putin mai jos de genunchi) cu foarte putin spatiu liber deasupra capului.

Fundalul isi pierde din importanta , crescand importanta elementelor care apartin  direct  personajului  :  expresia,  atitudinea,  imbracamintea,  accesoriile. Personajul trebuie sa  fie conturat, iar iluminarea sa trebuie facuta cu lumina difuza, pentru a se distinge toate detaliile sale.

Planul bust  Este urmatoarea restrangere a reprezentarii subiectului, care apare in imagine de la  limita de jos a pieptului pana deasupra capului. Nu mai apar elementele de fundal.

La portretele “naturale”, axul capului si linia umerilor nu vor forma unghiuri drepte, care  duc la o prezentare prea rigida. Se va acorda mare importanta pozitiei si expresiei personajului, pe cat posibil “ modelandu-se“ figura acestuia cu ajutorul luminii.

Portretul-cap (numit si plan apropiat)  Este o imagine in care apare numai capul persoanei (umerii mai rar).  Subiectul va avea intiparite pe fata, cat mai natural posibil,  un anumit sentiment sau o anumita atitudine (in  concordanta cu personalitatea sa). Emotiile intiparite pe fata umana exprimate in special de ochi si  gura  accentueaza  interesul  pentru  portret.  In  general  pentru  acest  tip  de portrete se apeleaza la un decupaj strans.

Se utilizeaza   unghiul subiectiv, iluminarea de modelare, de contur, de retus si scade complet importanta fundalului.

Uneori se utilizeaza si planul detaliu , care reprezinta numai o parte a capului, cea mai  expresiva si cea mai reprezentativa.

Fata de cele prezentate mai sus, fotograful poate utiliza  cadrul largit sau cadrul restrans, avand posibilitatea de a    introduce sau de a elimina din imagine unele elemente marginale.

-  planurile prezentate mai sus corespund unor anumite distante de vizare care vor fi evidentiate prin campurile  corespunzatoare de claritate.

-  la planul general, planul intreg si planul american la care axa verticala a subiectului  este  preponderenta,  imaginea  nu  se  va  decupa  strans  deasupra capului acestuia, lasandu-se loc de «respiratie » personajului

21.2 Atitudinea modelului

Revenind la relatia mediu - subiect - observator (fotograf), este importanta atitudinea subiectului in cadru.

La un plan cap-intreg sau bust, ( imagine care se formeaza natural de la o distanta de  cca 1 -1,5m), in mod logic subiectul nu poate   ignora existenta fotografului, sau a altui observator din imediata sa intimitate. Logic, intre subiect si acest  observator apropiat va exista comunicare. In acest caz fata si privirea subiectului vor avea directii clar definite, expresii  naturale , nefortate.

In  urmatoarele  planuri, american  si  intreg, distanta  intre  subiect  si observator, creste  la cca  2 - 3m. De la aceasta distanta, comunicarea se face mai retinut fata fiind mai putin expresiva, in schimb accentul se va pune pe atitu- dine, pe gestica si pe elementele de  imbracaminte. De obicei astfel de planuri sunt “de prezentare” , aceasta fiind  distanta de prezentare a unei persoane.

Planul general ramane ca plan de ilustrare a activitatii subiectului si a relatiei acestuia cu mediul. Intr-un astfel de plan, mimica , gestica, nu-si au rostul raportat la distanta  mare de la care este perceput subiectul. De obicei de la aceasta distanta, subiectul poate ignora fotograful.

Fata subiectului se prezinta astfel:

  Portretul din fata , reprezinta subiectul in relatie directa cu observatorul - fotograf, fata in fata, adresandu-i-se prin expresie si privire.

Portretul pe “trei sferturi” reprezinta subiectul, care desi nu ignora existenta observatorului-fotograf, are pentru moment atentia atintita in alta parte (pe o directie de cca. 30 0  lateral, linia nasului neintersectand linia profilului obrazului)

 Portretul din profil este imaginea in care subiectul va fi prezentat cu fata si privirea  indreptate pe o directie perpendiculara fata de axa aparatului de foto- grafiat.  In  acest  caz  pozitia  subiectului  este  de  ignorare  totala  a  existentei observatorului-fotograf  si de relatie directa cu obiectul atentiei sale.

(Sunt nenaturale si ridicole reprezentarile in care subiectul priveste spre camera din pozitii  rasucite. In cazul in care subiectul a fost apelat, sau a observat in ultima clipa existenta unui intrus indreptand numai privirea spre acesta, situatia va fi justificata prin existenta unui camp de claritate restrans )

La cele  descrise mai sus, s-au facut observatii numai asupra pozitiei

corpului si  fetei subiectului. Aceeasi atentie se va acorda tuturor elementelor din imagine,  mainilor, picioarelor, trunchiului, care trebuie sa apara intr-o armonie deplina cu intreaga  expresie si atitudine a personajului. Deasemenea, trebuie acordata  atentie obiectelor, sau celorlalte persoane care inconjoara personajul, relatia cu acestea urmand sa fie naturala si fireasca.

21.3   Pozitia aparatului de fotografiat si distantele focale utilizate

Din cele prezentate  pana  in  prezent,  rezulta  importanta  relatiei  dintre subiect si   observatorul-fotograf si in baza acestei relatii, vom stabili pozitia axei de  fotografiere fata de subiect.

In linii  mari,  aceasta  este  perpendiculara  pe  planul  subiectului,  usor inclinata in jos   - plonje, sau usor inclinata in sus - racourci. Inclinarea axei de fotografiere s-a mai analizat anterior asa ca reamintim efectele care se produc in imaginea formata :

In cazul inclinarii axei in jos  -plonje

geometric - partea de jos a subiectului, se va ingusta

psihologic-  datorita pozitiei mai inalte a observatorului, scade  importanta subiectului, se produce o strivire a personalitatii sale

 In cazul inclinarii axei in sus - racourci

geometric - partea de sus a subiectului se va ingusta

psihologic- datorita pozitiei mai joase a observatorului, creste importanta personajului, apare o “ maretie “ a sa.Aceste inclinari se fac cu multa retinere numai in cazuri bine justificate. Daca se  exagereaza prin unghi sau prin distante focale scurte se vor obtine imagini caricaturale (vezi Fig.1)

Fig.1

Din punct de vedere al distantelor focale utilizate :

Pentru  fotografierea  planurilor cu cadru larg - planuri  generale  se utilizeaza obiectivele superangulare cu distanta focala de 28-35 mm / formatul 35 mm / 50-65 mm pentru formatul 60 mm cu axa de fotografiere orizontala, pentru a nu produce deformari accentuate. Vizarea se va face de la mijlocul inaltimii personajelor. Efectele utilizarii distantelor focale scurte sunt:  dispunerea in adancime a planurilor subiectului, micsorarea accentuata a elementelor subiectului pe masura situarii lor in adancime si micsorarea  inaltimilor pe masura dispunerii in lateral.

La fotografierea unui portret - cap se recomanda utilizarea unui obiectiv cu unghiul de cuprindere de max. 20 0 ( pentru formatul de 35 mm  distanta focala >100 mm) pentru a nu deforma profilul fetei personajului.

Daca se utilizeaza obiective cu distante focale mai mici (deci cu unghiuri de cuprindere mari ) trebuie marita  distanta de la punctul de statie  pana la subiect, conform demonstratiei de mai jos :

Subiectul H,  cuprins sub un unghi de 20 0  de la distanta d1  de obiectivul cu distanta focala f = 100 mm va fi cuprins de un obiectiv cu unghiul de cuprin-dere de 46 0   (f = 50 mm ) sub acelasi unghi 20 0  daca va fi fotografiat de la aceeasi distanta d 1. Prin urmare, pentru fotograf va fi util sa cunoasca distanta de la care trebuie sa fotografieze subiectul pentru a-l incadra intr-un anumit unghi

Daca dorim sa schimbam raportul de inaltime intre diferite personaje in cadru, vom evita inclinarea axei de fotografiere, cautand solutia schimbarii punctuluide statie. (la portret deformarile de perspectiva produc efecte inestetice)

Evidentierea planului principal se face prin limitarea campului de claritate numai la acesta.

Planurile  medii,  planul  intreg  si  planul  american, se  fotografiaza  cu obiective cu distanta  focala de 50-85 mm  (80- 120 mm pentru formatul 60 mm)

Odata cu marirea distantei focale, deformarile de imagine se diminueaza si se pot incerca unghiuri “subiective“ fara a se obtine imagini grotesti.

Planul bust, fiind un plan de prezentare se fotografiaza cu axa usor in racourci pentru a se sublinia importanta subiectului  (obiectiv  85-105 mm  respectiv 150 mm la formatul 60 mm). In acelasi scop pozitia subiectului va fi  “ pe trei sferturi “ cu privirea indreptata usor deasupra aparatului. Pentru izolarea subiectului fata de fundal, se deschide diafragma micsorandu-se campul de claritate.

Pentru realizarea portretului cap, se utilizeaza distante focale 105 – 135 mm) vizarea facandu-se la nivelul ochilor subiectului, claritatea fiind stabilita pentru acest element al imaginii. Se va evidentia expresia fetei prin claritate (cu obiectivul complet deschis) conturul figurii rezultand usor neclar.

21.4.0 Tipuri principale de portrete

Fotografiile de prezentare a persoanelor,  in momentele solemne subordonate unui anumit ceremonial  sau in imaginile destinate identificarii in fata autoritatilor, le numim  “portret formal”.

Persoanele, pot fi prezentate si in cursul activitatii lor cotidiene intr-un cadru familiar, sau in ipostaze inedite, imagini mai expesive care ofera foto- grafului  posibilitati largi de a evidentia particularitatile. In acest caz, vom numi respectivele imagini, portret informal = “portret natural“ sau “portret instantaneu.”

21.4.1  Portretul formal

Acest tip de imagini trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

- persoana  se va gasi in centrul imaginii

- fata , pieptul si membrele sale se vor afla  in acelasi plan perpendi- cular pe axa de vizare a aparatului de fotografiat

- axul care reprezinta tinuta (cap, bust, picioare) va fi vertical

- imbracamintea, pieptanatura vor fi sobre

- fizionomia retinuta, cu gura inchisa si privirea spre aparat

- fundal neutru, sau in concordanta cu momentul solemn al fotografierii

- iluminarea difuza, fara accente de straluciri sau umbre

Subiectul, retinut si solemn, va avea tinuta cat mai putin crispata (teapana) si privirea neincruntata  (provocata de pozitii incorecte de iluminare)

21.4.1.1 Portretul formal de interior

Aceste portrete sunt mai usor de realizat, deoarece locul subiectului, fundalul si iluminarea sunt initial determinate, fixe, rolul fotografului fiind numai de a controla atitudinea subiectului si de a corecta eventuale nepotriviri de iluminare.

Pentru fotografiile de cap intreg si bust, modelul va fi asezat pe un scaun comod, (nu prea moale pentru a nu se ghemui infundandu-se in el si nici prea larg , pentru a nu se putea tolani sau labarta) cu spatarul scund (pentru a nu aparea in imagine) si brate de sprijin.

In fotografiile in care pe langa cap apar si umerii, acestia vor fi cuprinsi in imagine intr-o masura mica, pentru a forma cu capul unghiuri compozitionale.

Daca in imagine sunt introduse si mainile (cotul), acestea vor fi sprijinite pentru a parea relaxate. Se acorda importanta cutelor formate pe haine in dreptul umerilor, de mainile indoite. Mainile se vor situa cat mai aproape de planul prin- cipal, in caz contrar aparand deformate ca marime. Daca sprijinirea mainilor se face pe o masa, inaltimea acesteia si a scaunului pe care sta subiectul, trebuie corelate cu statura subiectului, in caz contrar subiectul aparand inconvoiat dea- supra mesei sau cocotat pe ea.

Pentru fotografiile de persoane in picioare, acestea vor sta in pozitie de drepti cu picioarele alaturate, mainile atarnate pe langa corp, pieptul usor bombat

,barbia usor ridicata si privirea inainte.

Iluminarea se face cu lumina difuza si se vor elimina umbrele lasate de subiect pe fundal, prin iluminarea acestuia . Pe cat posibil se va asigura subiectului si lumina de profil.

21.4.1.2 Portretul formal de exterior

Fotografierea portretelor in exterior ofera urmatoarele avantaje :

- intregul spatiu este bine iluminat, nu apar umbrele subiectului pe fundal  si  nici  diferente mari de stralucire intre subiect si fundal

- spatiu de manevra este mai mare cu posibilitati de marire a distan- telor dintre planuri si alegerea mai comoda a zonelor de clar-neclar

- se creaza posibilitatea utilizarii distantelor focale lungi

- iluminarea fiind mai buna, se pot utiliza a timpii scurti

- subiectul se simte mai relaxat

Bineinteles ca apar si dezavantaje, dintre care mentionam :

-  limitarea sedintelor de lucru datorita variatiei conditiilor atmosferice si a iluminarii naturale corecte

Cea mai indicata lumina, este aceea care are o inclinare pe verticala de cca. 45 grade si care se obtine in orele diminetii sau dupa amiezii. In aceasta perioada tonurile sunt mai calde (temperatura de culoare 4800-50000  K)

Este recomandabil sa nu se utilizeze un spatiu cu iluminare directa, care creeaza  contraste puternice, ci o zona in penumbra, cu iluminare indirecta . Trebuie acordata o mare atentie reflexiei suprafetelor colorate care pot schimba compozitia spectrala a luminii. Pentru completarea iluminarii si obtinerea contra- luminii pentru conturare, se vor utiliza panouri reflectorizante.

- dificultate pentru asigurarea fundalului adecvat

Dupa cum am subliniat, la portretele formale fundalul trebuie sa fie neutru. Montarea acestuia in exterior prezinta uneori dificultati. De multe ori se renunta la fundalul neutru, preferandu-se separarea subiectului de fundal prin campurile de claritate. In orice caz, fundalul nu trebuie sa contina pete de culoare,  de straluci- re sau linii care se intersecteaza cu silueta subiectului.

21.4.1.3 Fotografierea grupurilor cu ocazia ceremoniilor

Cu  ocazia  unor  ceremonii,  aniversari,  absolvente etc. se  realizeaza fotografii de grup, in care trebuie inregistrata atmosfera solemna a momentelor respective. Bineinteles ca in astfel de situatii, se prefera fundalul natural existent datorita semnificatiei lui. (scoala, biserica, casa parinteasca, etc)

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca astfel de imagini sunt :

- intregul grup sa fie bine reprezentat fara ca persoanele aflate la extremitatile grupului sa fie prezentate trunchiat

-  pe cat posibil, grupul sa fie dispus in cerc in jurul fotografului pentru ca persoanele aflate la extremitati sa intre in acelasi camp de claritate cu persoa- nele aflate in centrul grupului,  iar pe de alta parte ca aceleasi persoane aflate la extremitati sa nu fie prezentate la o scara mai mica ( in caz contrar, persoanele din grup se dispun astfel incat cele mai inalte sa se afle la extremitati )

- pe cat posibil, grupul se va incadra simetric intre elementele de decor

- punctul de statie al aparatului de fotografiat (situat cam la nivelul braului personajelor) se va afla pe centrul decorului si la o distanta suficienta de acesta astfel incat eventualele linii ale decorului sa nu apara deformate

- imaginea va contine suficient spatiu liber deasupra, pentru a se sublinia importanta, solemnitatea momentului

-  se alege o ora de fotografiere la care sursa principala soarele nu for- meaza umbre pe fetele persoanelor

21.4.2  Portrete “ naturale “ in interior

Notiunea de natural, ar implica o lipsa totala de interventie din partea fotografului,  asupra pozitiei si atitudinii modelului, asupra decorului si iluminarii, ceea ce nu se intampla decat in fotografia de reportaj.

Deaceea la portretul natural, se va simula aceasta lipsa de interventie, printr-o  regie si interventie discreta, care va sugera faptul ca subiectul complet relaxat a fost surprins natural intr-una din pozitiile sale cotidiene.

Fotografia in interior, permite crearea tuturor planurilor oferind spatialitate si relief imaginii. Bineinteles ca alaturi de  fotogenia proprie a subiectului, se cau- ta pozitii si iluminari care sa-l favorizeze si sa-l caracterizeze cat mai bine. In aceste conditii, realizarea portretului devine dificila atat datorita pozitiilor si mis- carilor care se cer subiectului intr-o totala lipsa de crispare, cat si datorita cadra- jului, campului de claritate si iluminarii care vor fi intr-o continua modificare.

Astfel apare necesitatea unei cooperari intre subiect si fotograf.

Pozitiile cele mai utilizate, sunt portretul cap si portretul bust, pe trei sferturi (s-a explicat anterior ca in aceste pozitii subiectul este rotit cu aprox 30 0 fata de axa aparat-  subiect). In aceaste pozitii, subiectul va privi natural spre aparat iar in cazul in care va privi inainte, trebuie lasat spatiu pentru ca aceasta privire sa devina un vector al compozitiei imaginii, avand spatiu de desfasurare .

Ochii subiectului trebuie sa fie bine deschisi (nu adormiti)  privind usor in jos spre aparat . Pentru a nu incomoda aceasta privire, lumina trebuie situata mai sus, iar pentru stralucirea ochilor se va apela la o iluminare de efect.

Daca linia capului este situata pe diagonala ascendenta, imaginea capata o  impresie  de  vitalitate  de  vioiciune,  iar  in  cazul  in  care  ocupa  diagonala descendenta se obtine o impresie de gingasie, nostalgie, tristete.

Aceasta pozitie  “pe  trei  sferturi”  respectiv  rotirea  capului  fata  de  linia umerilor, confera imaginii volum si vitalitate. Alegerea pozitiei celei mai favorabile se face prin rotirea    capului de catre model stanga - dreapta si sus - jos, miscari care in timp il vor obosi.  De aceea miscarile se vor face rar si lin, in timp ce fotograful isi va pastra pozitia langa aparat, constituind un reper pentru model (deplasarile fotografului pot deruta modelul).

Se afirma ca daca modelul isi inclina usor capul spre spate, nasul se micsoreaza si  capata o linie mai gratioasa, iar pielea fetei se destinde si se atenueaza ridurile. Aceasta pozitie se evita nefiind naturala.. Nasul apare mare cand e prea inclinat inainte sau cand este fotografiat din lateral.

Destinderea fetei se va obtine printr-un  zambet la care va participa toata fata si in special ochii. Pentru a realiza un zambet natural, subiectul trebuie sa fie relaxat  si  bine  dispus. Uneori  persoanele din jurul fotografului stanjenesc subiectul, facandu-l  sa stea crispat. Cand aceste persoane sunt bine alese si se comporta  profesional,  se  va  obtine  senzatia  de  confort  si  buna  dispozitie  a modelului.

Pentru o conturare mai buna a buzelor, acestea se vor umezi.

In cazul introducerii mainilor in cadru, acestea trebuie sa fie cat mai aproape de planul principal pen- tru a nu aparea marite, avand o po- zitie bine determinata si naturala.

( vezi Fig. 2 )

Fig.2

21.5.0 Fundalul pentru portrete

Se utilizeaza funtie de destinatia ulterioara a imaginii:

- fundalul neutru

- decorul

( acesta din urma are rolul de a caracteriza mai bine personajul, sau de a stabili o anumita atmosfera care justifica atitudinea subiectului. Totusi, un fond prea clar cu motive prea interesante scade interesul pentru subiect.

21.5.1 Fundalul neutru

Acesta va indeplini in principiu urmatoarele conditii :

- sa nu reflecte lumina

- sa nu prezinte motive care distrag atentia de la subiect

- sa se afle in afara campului de claritate

- sa se afle  la suficienta distanta in spatele subiectului, pentru ca pe el sa nu se proiecteze umbre ale subiectului

- nuanta  sau  culoarea  sa  contrasteze  cu  subiectul,  pentru  a-l scoate pe acesta mai bine in evidenta

21.5.1.1  Fundal neutru de interior

Aceste fundaluri   utilizate atat in studiourile profesionale cat si in cele improvizate vor avea o serie de insusiri suplimentare

-   vor avea suprafata uniforma fara inadituri, pete , cute

-   se pot  intretine, strange, refolosi, deplasa

- sunt fabricate din materiale ieftine care sa permit inlocuirea lor fara cheltuieli mari, sau permit decupari pentru contralumini sau lumini de efect

Daca se utilizeaza peretii interiori ai incaperilor, la planul intreg  apare linia de separatie dintre planul orizontal si planul frontal. Se recomanda ca peretele fundal al unui studiou profesional sa fie racordat cu podeaua.

La fotografia in high-key  se utilizeaza un fundal de culoare deschisa care nu trebuie sa fie stralucitor sau de culoare saturata (culori deschise, pastelate).

La fotografia in low—Key se utilizeaza fundaluri de culoare inchisa, sau se  fotografiaza  in dreptul unei usi deschise a unei camere neluminate.

In general, fundalul se lumineaza separat, uniform, interesul  privitorului ramanand  fixat  numai  pe  multitudinea  de  tonuri  create  pe  fata  subiectului. Fundalurile simple se lumineaza local, in dreptul capului subiectului astfel incat in imagine, in jurul capului subiectului se formeaza o aura luminoasa, care detaseaza subiectul de fundal.

Pe fundalurile simple se pot proiecta prin grile nefocalizate pete de lumina (care creaza un decor artificial) sau surse de lumina colorata care le modifica nuanta cromatica armonizandu-le  cu subiectul imaginii.

In general, fundalurile mai inchise la culoare se utilizeaza  pentru a scoate in evidenta gingasia si sensibilitatea fetele de copii si fete tinere, iar fundalurile deschise la culoare se utilizeaza pentru persoanele mai in varsta sau persoanele cu pielea fetei inchisa si ridata.

21.5.1.2 Fundalul neutru de exterior.

Avand aceleasi roluri si trebuind sa indeplineasca aceleasi conditii ca  fundalul neutru pentru interior, diferenta apare numai prin caracterul sau natural.

Lumina de exterior fiind puternica, trebuie observat ca directia luminii care ilumineaza fundalul sa aiba aceeiasi directie cu lumina care cade pe subiect.

Se cauta fundaluri cu repere putine si contraste mici de iluminare si culoare. Uneori se utilizeaza zidurile de cladiri. Daca acestea sunt din caramida aparenta, se vor estompa detaliile, situandu-se fundalul in afara campului de clari- tate. Se vor evita fundalurile care divid imaginea prin retele de linii orizontale, sau cele  cu  fascicole  de linii convergente. Fundalurile in culori  calde, galben, portocaliu, rosu, tind sa desfiinteze departarea avansand mult spre subiect.

Se pot utiliza ca fundaluri neutre, frunzisul gradinilor, lanurile, cerul, ceata si neclaritatea departarilor.

21.5.2.0 Decorul

Contribuie la caracterizarea subiectului si a relatiilor acestuia cu mediul in care se gaseste.  Nu sunt utile pentru fotografiile de cap intreg si bust.

Un decor, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

-  sa fie in concordanta cu personajul si activitatea acestuia

-   sa incadreze bine personajul, stabilind dialog compozitional cu acesta

- sa fie distantat pentru a nu primi umbrele proiectate de subiect

- sa nu fie prea incarcat cu umbre sau pete de lumina si culoare care ar distrage atentia de la subiectul principal .

- nu se va incadra in acelasi camp de claritate cu subiect principal.

Se utilizeaza  interioare  sau  spatii  exterioare,  de  locuit  sau  de  lucru. La fotografiere, se evita obiectivele cu distante focale scurte care provoaca de- formari de perspectiva iar iluminarea, nu va depasi contraste de 2:1.

2.5.2.1 Decorul de interior

Deoarece acesta  participa la compozitia imaginii, va fi necesara o amenajare a sa (o punere in scena) care sa aiba urmatoarele roluri :

- eliminarea tuturor elementelor de prisos (adica a acelora care nu au o legatura directa cu subiectul sau cu mesajul transmis prin imagine)

- eliminarea elementelor, care prin interesul pe care il pot trezi, abat atentia de la personajul principal 

- evitarea decorurilor care se contin jocuri de linii sau caroiaje

- eliminarea elementelor care produc reflexe puternice (iluminarea lor se face cu o deosebita atentie)

Pe de alta parte, se vor introduce in cadru elemente de décor, care pot completa imaginea personajului, completandu-i personalitatea.

21.5.2.2  Decorul de exterior

Recomandarile anterioare raman valabile. Utilizarea decorului exterior, are rolul de a influenta compozitia imaginii astfel incat aceasta sa indrume atentia spre subiectul principal, sa creeze o anumita atmosfera, imaginea devenind mai dinamica.

In acest caz se vor mari contrastele utilizate in scopul detasarii subiectului pana la rapoarte de  4: 1 (in cadrul subiectului principal, raportul ramane de 2:1) si se vor utiliza accente de culori calde daca acestea au rolul mentionat .

Amplasarea subiectului principal se va face pe una din liniile de forta ale cadrului  imaginii. Se subliniaza inca odata ca un fundal prea incarcat sau o dinamicitate prea acentuata a imaginii, distrage atentia de la subiectul principal.

Decorul de exterior nu are numai rolul de a prezenta activitatea subiectului, dar si lumea din care acesta face parte. In acest scop, din decor pot face parte grupuri de personaje  secundare, care prin activitate, atitudine si imbracaminte precizeaza relatiile subiectului principal cu mediul in care se afla.

Detasarea personajului principal de celelalte personaje aflate in cadru se face  prin  amplasarea  acestuia  in  planuri  principale,  contraste  de  iluminare, campuri de claritate si linii de forta care converg spre el.

In cazul in care imaginea  reprezinta o  ceremonie solemna  sau  o sarbatoare, subiectul  principal se va  prezenta central, intr-un plan cat mai apropiat si bine luminat, incadrat simetric intre elementele decorului.

In cazul in care in locul unui personaj, subiectul il constituie un grup, se alege un cadru mai simplu, mai neutru deoarece compozitia  devine mai dificila.

Ca decor natural se pot utiliza , monumente arhitectonice, peisaje naturale sau citadine ,  terenuri de sport, spatii de joaca pentru copii, etc. Pentru incadrarea in decor, se apeleaza la elemente singulare care in relatie compozitionala cu  subiectul  il  integreaza  pe  acesta  intr-un  anumit  mediu.: (copac, stalp de sustinere, portal, colt de cladire, intrare in incinta, scara, balustrada,  masini sau utilaje pentru lucratori, animale, etc). In decorul natural, datorita spatiului mare de miscare, subiectul se va simti relaxat si va aparea in imagine  mai natural, fata de cazul fotografierii lui in interior .

Si in decorul natural, se poate face punere in scena si se poate completa lumina existenta ( cu panouri reflectorizante, reflectoare, blitzuri etc).

O problema deosebita la realizarea portretelor, o ridica fundalurile cu un anumit peisaj .In acest caz, fotograful va avea de rezolvat urmatoarele aspecte :

- armonizarea caracterului personajului, sau a atitudinii acestuia, cu atmosfera peisajului respectiv, sau dimpotriva evidentierea caracterului persona- jului, in contrast cu peisajul (alegerea peisajului astfel, incat compozitia sa integreze personajul, sa se racordeze compozitional cu acesta)

-  estomparea (prin claritate, lumina etc.) a pregnantei peisajului, pentru a pastra interesul privitorului asupra subiectului principal

Analizand aceste cateva recomandari, putem intelege de ce fotografiile de concediu facute cu personaj in peisaj, nu reusesc decat rareori.

21.6.0 Elemente de compozitie la portret

Compozitia portretului , urmareste plasarea elementelor expresive in po- zitiile cele mai stabile ale cadrului, pentru ca prin explorarea imaginii privitorul sa se opreasca in final asupra acestora.

Dupa cum se stie, cele mai expresive elemente ale figurii umane, sunt ochii si gura.  

21.7.0  Iluminarea portretului. Tipuri de iluminare

21.7.1 Lumina principala

Principiul de baza al iluminarii, atat in interior cat si in exterior, este acela ca atat lumina principala cat si cea de modelare si cea de contur, trebuie sa para a proveni din aceeasi  sursa, simulandu-se situatia din natura in care soarele este unica sursa. Aceasta “unica sursa”  numita lumina cheie este esentiala si va  fi  stabilita  inaintea  celorlalte  lumini.  Prin  stabilirea  ei,  intelegem alegerea pozitiei ei fata de subiect, intensitatea si forma fascicolului de raze (convergente, paralele sau divergente ) care vor determina o anumita calitate umbrelor formate.

fig.3

Inaltimea pozitiei luminii principale va depinde de umbrele arcadelor (sa nu acopere ochii) si ale nasului (sa nu formeze umbra dizgratioasa sub acesta). Unghiul fata de pozitia mediana a fetei va fi determinat de marimea umbrelor laterale (daca lumina cade perpendicular pe planul fetei, creeaza o ima- gine plata fara contururi).

Astfel, daca lumina principala este frontala situata in apropierea axei de fotografiere, portretul apare plat, turtit, lipsit de modelare si contur (fig.3 a) . Vor lipsi umbrele nasului si arcadelor, relieful obrazului iar fata apare rotunda ca o luna.

Ridicand pozitia  luminii,  ca  in  Fig.3  b,  umbrele  arcadelor,  nasului, buzelor si barbiei incep sa creasca pe ambele parti ale obrazului. In cazul in care lumina va fi din lateral (Fig.3 c), umbrele vor fi aruncate pe obrazul opus.

Rezulta ca pentru o conturare corecta a profilului modelului, sursa de lumina trebuie amplasata usor in plonje si putin lateral .

Pentru portretul din fata, se recomanda amplasarea luminii principale sub un unghi lateral de 30-45 0 si sub un unghi vertical tot de 30-45 0. Se obtine astfel  iluminarea partiala a  profilului fetei, obtinandu-se reliefarea acestuia Marirea unghiului de inclinare, creste efectul dramatic al imaginii si depinde de particularitatile fizionomice ale fiecarei persoane (sunt dezavantajate persoanele cu arcade pronuntate si cu nasul mare )

In general unghiurile de 45 0 creeaza umbre pentru toate reliefurile fetei si sunt           utilizate pentru evidentierea caracterelor  puternice sau prezentarea doamnelor in varsta pe care o lumina neutra nu le avantajeaza.

Unghiurile mai mici, de 30 0, se utilizeaza la fotografiile de copii si la cele la care vrem sa obtinem un efect seducator. Nu contureaza pregnant reliefurile si elimina parte din detalii.

Este foarte importanta distanta lampii fata de subiect. Cu cat aceasta este mai apropiata, cu atat contrastul umbrelor este mai ridicat.

Focalizarea luminii evidentiaza defectele pielii. Pentru a elimina detaliile suparatoare se va utiliza lumina difuza. Intensitatea luminii trebuie astfel aleasa incat sa nu desfiinteze conturul fetei

Dezavantajele utilizarii luminii concentrate ca lumina principala sunt:

-    determina umbre accentuate si contururi violente (nepotrivite pentru fete tinere si copii)

-   impune modelului o pozitie rigida deoarece pentru mici deplasari ale acestuia efectele sunt dezastruoase

-   reda amanuntit structura pielii scotand in evidenta defectele acesteia

(contrastul prea ridicat al umbrelor se corecteaza cu cea de a doua sursa, cea de modelare)

21.7.2 Lumina de contrast  (de reglare a lui)

Aceasta lumina se va stabili dupa stabilirea luminii principale, rolul ei fiind de reglare a gradului de contrast dintre zonele luminate.

In general contrastele recomandate sunt  :

1,2 : 1     - pentru portretele lucrate in  high- key

1,5 :  1     - pentru portrete de persoane cu par deschis, copii mici, evidentierea nuantelor moi, pastel

2 :  1     - portrete artistice de prezentare, femei cu par negru, copii la joaca, artisti, fotografii de casatorie

3 :  1     - aceleasi  dar cu un plus de dramatism, dinamism

4 :  1    - figuri masculine, femei brunete, persoane in varsta, (evidentiaza vigoare, asprime, dinamism)

5 : 1    -  portrete lucrate in low- key

Pentru reglarea contrastului, se utilizeaza surse de lumina difuza care nu formeaza umbre. Se vor situa aproape de axa aparat - subiect, reglarea contrastului pe fata subiectului realizandu-se prin modificarea distantei pana la subiect .

La stabilirea contrastului, se vor elimina celelalte surse de lumina care ar putea influenta masuratorile.  Se utilizeaza exponometrul (masurarea luminii incidente), deoarece  datorita adaptarii rapide a ochiului la lumina, prin simpla observatie aprecierea poate fi eronata.

Gradul de contrast  dintre  partea  cea  mai  luminata  si  partea  cea  mai intunecata a  subiectului, trebuie sa se incadreze in capacitatea de redare a materialelor folosite (4 : 1 pentru alb- negru  si  2  : 1 pentru materialele color ).

21.7.3 Lumina de contur

Rolul  acesteia este de a contura personajul, de al detasa de fundal. Se utilizeaza   contralumina, adica lumina pe directia contrara celei de fotografiere. Pentru ca razele sursei  de  lumina                                                      sa nu patrunda in obiectivul aparatului de fotografiat, sursa se amplaseaza mai sus, conturand capul si umerii subiectului.

Pentru conturarea unui personaj asezat in profil, sursa de lumina se va cobora pana  aproape de nivelul subiectului, insa pentru a nu patrunde razele acesteia in aparatul de fotografiat, sursa se obtureaza cu capul subiectului.

Niciodata, lumina de contur nu trebuie sa acopere parti ale subiectului vizibile in imagine.  Deasemenea conturul luminos obtinut , nu va avea stralucire mai scazuta, decat celelate straluciri din cadru.

La portret se recomanda obtinerea stralucirilor (reflexelor)in par  pentru ca acesta sa nu para o masa amorfa.

- se utilizeaza  lumina dirijata (fascicol cu raze paralele)

- sursa se probeaza separat, cu lumina principala stinsa, pentru a se controla daca fascicolul luminos nu intra in aparat

- efectul de contur luminos va fi cu atat mai accentuat cu cat fondul este mai intunecat  (contralumina va avea raportul contrastelor  de 1 : 4)

21.7.4 Lumina de fundal

In general, fundalul se lumineaza pentru a se detasa subiectul principal. Iluminarea fundalului trebuie facuta moderat, cu o sursa separata si nu trebuie sa produca reflexe spre aparatul de fotografiat.

In cazurile in care pe fundal se proiecteaza umbrele subiectului:

- fundalul este prea apropiat de subiect

- unghiul luminii principale sau a luminii de contrast, este prea mic fata de axa de fotografiere

In aceste cazuri rolul luminii de fundal va fi acela de a elimina umbrele aruncate de subiect.

21.7.5 Lumina de efect

Are rolul de a evidentia unele elemente ale portretului, par, ochi, podoabe, elemente ale costumului, etc. Pentru acest tip de iluminare, se utilizeaza surse de lumina dirijata (spot)

sau reflectoare tip oglinda.

21.7.6 Corectarea- cosmetizarea, cu ajutorul luminii

Utilizarea luminii pentru corectarea defectelor fizionomice (sau chiar a unor efecte ale luminii de modelare) este restransa din cauza comoditatii si a posibilitatilor pe care le ofera programele digitale de prelucrare.

Aceasta comoditate este rau inteleasa, deoarece retusul ulterior pe hartie sau chiar pe calculator, este mai laborios si costisitor.

In continuare, vom analiza cateva cazuri in care este necesara lumina de corectare.

Stim ca figurile umane sunt asimetrice, astfel incat daca dublam prin simetrie partea din dreapta a unui personaj si cea din stanga, vom obtine doua imagini ale  acestuia care nu semana intre ele. Analizandu-le, vom ajunge la concluzia ca una dintre ele avantajeaza subiectul si vom reprezenta personajul fotografiindu-l din aceea parte. Una din utilizarile luminii de corectare este  pentru “simetrizarea “ subiectului.

Alt aspect asupra caruia se poate interveni sunt forma si adancimea orbitelor subiectului. Prin amplasarea luminii ele pot fi marite sau micsorate. Prin modificarea  intensitatii   luminii  utilizate,  se poate accentua sau estompa adancimea lor.

Un alt caz, este acela al formei nasului, mare, bolbocat sau inconvoiat. Forma lui se  modifica functie de pozitia aparatului de fotografiat. Modificarea esentiala, se obtine insa cu  ajutorul luminii de contur, sau printr-un spor de iluminare care scade contrastul umbrelor formate de nas pe obraz..

Forma  capului, se modifica prin inclinarea aparatului de fotografiat. Aparatul inclinat in sus, lungeste fruntea, inclinat in jos lungeste barbia. Barbia, fruntea si forma obrajilor, se pot modifica insa si prin iluminare.

Continuand exemplele, pentru a scoate in evidenta parul, pielea sau  alte microreliefuri, se utilizeaza surse de lumina razanta, stiind ca lumina  difuza, contribuie la estomparea lor.

Alaturi  de  sursele de lumina  dirijata, pentru corectiile susaratate se utilizeaza si  masti , care intercalate in calea razelor de lumina, proiecteaza pe subiect lumini si umbre numai pe zone prestabilite .

Nu trebuie neglijat faptul ca iluminarea, modificand esential saturatia culorilor, prin lumina de corectare, se pot reliefa subtil zonele colorate.

De altfel, lumina de contrast avand o unica sursa, poate fi substituita de mai  multe  surse,  care  sa  modifice  contrastul  zonelor  de  subiect  diferentiat, ceea ce in ultima instanta, poate fi considerata tot o corectare locala a luminii.

In final, trebuie mentionat faptul ca lumina de corectare se utilizeaza si pentru celelalte  elemente ale imaginii nu numai pentru subiectul principal. Elementelor pozitionate diferit in spatiu li se pot contura, sau li se pot controla contrastele numai cu surse suplimentare.

Sursele de lumina difuza, pot fi simple ecrane reflectorizante care primesc lumina de la sursa principala. Aranjamentul se numeste “ cleste de lumina “ si se va evita aparitia in cadru a  sursei difuze de lumina. Raportul de contraste, se obtine din raportul distantelor celor doua surse fata de subiect,

Lumina de contur, va fi in opozitie cu lumina principala si se vor utiliza surse de lumina dirijata, mai usor de controlat  ( inclusiv reflectoare cu voleti ), pentru a se evita introducerea contraluminii in aparat .

21.8.0  Utilizarea luminii de blitz la iluminarea portretelor

Recomandarile facute in paginile anterioare s-au referit la iluminarea cu lumina continua.

Utilizand lampile blitz, controlul iluminarii devine mai dificil datorita timpului scurt de descarcare al lampii . Lampile de studio cu blitz sunt echipate si cu o lampa pilot cu halogen care permite directionarea fascicolului luminos. Cu lampa pilot se stabileste in prealabil directia corecta de iluminare si efectele iluminarii (umbrele), urmand ca expunerea efectiva sa fie efectuata cu  lampa blitz.

O problema pe care o ridica utilizarea lampilor de blitz, este puterea lor care determina straluciri si umbre prea puternice. Pentru atenuarea acestora, in fata lampilor se monteaza ecrane sau filtre de difuzie, sau se utilizeaza lumina reflectata de panouri difuzante. ( in incaperile mici se pot utiliza tavanul si peretii ca panouri difuzante, insa trebuie acordata  mare atentie culorii acestora, care poate schimba compozitia spectrala a luminii, denaturand culorile ).

In cazul in care se fotografiaza cu blitzul montat pe aparat, in jurul portre- tului apare o umbra dizgratioasa, care influenteaza negativ imaginea.( Fig.4)

fig.4

Pentru eliminarea umbrei, se inclina axa de fotografiere, se departeaza fundalul sau acesta se lumineaza suplimentar.

Referitor la aceasta umbra proiectata pe fundal se pot face urmatoarele observatii:

- umbra va fi cu atat mai densa cu cat fundalul pe care se proiecteaza subiectul este mai apropiat si cu cat lumina este mai putin dispersata (difuza)

- umbra se poate cobora sau deplasa lateral, prin deplasarea corespunzatoare a sursei de lumina

- deplasarea pozitiei umbrei va fi cu atat mai accentuata cu cat fundalul pe care se proiecteaza aceasta este mai departe

Rezultate optime se obtin atunci cand blitzul montat pe aparat lucreaza in regim fill-in, lumina cheie fiind asigurata de alta sursa.
 

Caracteristicile fascicolului de lumina emis de blitz (lumina dirijata, dura, frontala etc.) nu sunt avantajoase pentru portret. Pentru a dispersa aceasta lumina atenuandu-se  contrastul pe care il produce in imagine, se recomanda utilizarea luminii de blitz reflectate si difuzate.

21.8.1 Lumina principala, utilizand blitz cu umbrela reflectanta

Se utilizeaza o umbrela cu diametrul de cca. 80 cm. din nylon. Daca dorim sa  “incalzim” lumina acesteia (adica sa obtinem o usoara virare spre rosu - portocaliu), materialul reflectant va avea culoarea aurie.

Blitzul se monteaza central, in focarul umbrelei si se racordeaza cu cablu de sincronizare la aparatul de fotografiat.

Avantajele acestui tip de reflector sunt toata lumina va fi indreptata spre subiect (nu ca in cazul panoului reflectorizant plan care imprastie lumina , avand un randament mai mic), iar pe de alta parte, lumina “imbraca” subiectul din mai multe directii, scazand contrastele.

O umbrela difuzanta permite si iluminarea decorului, iar lumina difuzata scade              densitatea umbrelor si reduce formarea reflexelor (pe frunte si obraji). Prin utilizarea  umbrelei, nu apare fenomenul de red-eye si nu sunt afectati ochii copiilor mici.

Pentru obtinerea unei lumini mai puternice, se utilizeaza un strat reflectorizant argintiu si se va apropie mai mult reflectorul de subiect.

21.8.2 Blitzul utilizat in exterior si fill-in

Blitzul se va utiliza la fotografiatul portretelor in exterior in doua cazuri:

a)  In cazul in care fotografiem intr-o ambianta mohorata si fara contraste

In acest caz, lumina de blitz trebuie sa o suplineasca pe cea principala, urmand ca lumina de ambianta sa atenueze contrastele.

Metoda se utilizeaza rar avand in vedere imposibilitatea controlarii umbrelor create. (Blitzul ar trebui situat in pozitia soarelui, realizand contururile)

Pentru stabilirea expunerii corecte se procedeaza in modul urmator :

-    se stabileste expunerea pentru lumina naturala la timpul de sincronizare al blitzului,  de exemplu :  1 / 60, f  =  8

-  se stabileste distanta lampii de blitz, pentru aceeasi expunere de exemplu : pentru ND= 24 ,  avem f =8 situat la 3 m

Cum expunerea se va face prin aditia celor doua surse, vom stabili diafragma la valoarea  11,  echivalenta pentru doua expuneri cu  f =8

b) fotografierea in contralumina ,  fill-in

Este cazul cel mai utilizat, constand in  completarea luminii pe fata unor persoane aflate in contralumina. In afara de insuficienta iluminare a fetei subiectului, la fotografierea color, aceasta subexpunere, tinde sa vireze culorile catre albastrui.

Blitzul, avand aceeasi temperatura de culoare ca si lumina soarelui, odata cu completarea iluminarii, rebalanseaza culoarea fetei subiectului.

Ca orice iluminare de contrast, sursa, blitzul se va situa cat mai aproape de axa de fotografiere, pentru a nu crea propriile umbre. Deasemenea, trebuie sa se asigure o lumina difuza si moderata care sa nu fie perceputa ca un iluminat suplimentar si care sa se integreze natural in iluminarea generala.

Fiind utilizat  blitzul  montat  direct  pe  aparat,  metoda  este  utilizata  de fotoreporterii aflati intr-o continua miscare.

Etapele de lucru sunt urmatoarele :

- se masoara lumina ambianta, pe zona cu stralucirea maxima din cadru exemplu:       tsincron blitz  1/125      f = 8

- se afla distanta blitzului pentru aceasta diafragma (8)  ND=24  d  =3m

- se reduce puterea blitzului cu o treapta, (in acest caz suplimentul de lumina va fi  numai de 1 /2 treapta ceace reprezinta o lumina de completare). Reducerea puterii blitzului,  se  face din divizorul de putere, iar in cazul in care blitzul nu poseda asa ceva, se va pune o batista alba pe capul lampii, ceea ce va reduce puterea aprox. cu o treapta.

Nu se recomanda utilizarea blitzului in regim automat, deoarece celula de masurarea a acestuia poate produce erori, in cazul existentei unor straluciri mari in cadru (contralumina).

21.9.3 Blitzul utilizat ca lumina de fundal

In general se urmareste ca iluminarea sa se produca uniform, fara trepte de stralucire. Pentru aceasta  se va acorda mare grija la amplasarea blitzului (blitzurilor). Se va controla cu mare atentie directia luminii blitzului pentru a nu fi incidenta in obiectivul aparatului de fotografiat.

Cu ajutorul unor filtre montate pe lampa de blitz se poate schimba culoarea  fundalului,  sau se pot crea motive luminoase pe fundal, iar prin stabilirea distantei  sursei fata de subiect se regleaza intensitatea iluminarii.

In general iluminarea fundalului trebuie sa fie cu cel putin  1/ 2 - 1 trepte

EV mai slaba decat iluminarea subiectului.

21.10.0 Masurarea iluminarii la portret

Se vor utiliza urmatoarele tipuri de masuratoare :

- masuratoarea luminii incidente pe diferite directii de iluminare

- masuratoarea luminii reflectate 
a )  pe panoul gri  18 %
b )    cu spotmetru sau exponometru cu unghi mic de masura analizand diferitele zone de contrast ale subiectului

Masuratorile se fac pentru pielea subiectului si se recomanda o dubla masuratoare,  a zonelor mai putin si a celor mai mult luminate.

Fata de rezultatele masuratorilor, expunerea se poate situa in domeniul +/ - 2 trepte la alb-negru si  + / -  1 treapta de expunere la fotografia color.

21.10.1 Despre fizionomia persoanelor 

Din punct de vedere geometric, figura umana poate fi definita ca un relief, format  dintr-o  calota cu proeminente caracteristice, arcadele, pometii, nasul, buzele si barbia, racordate intre ele.

Portretul nu poate fi insa abordat in acest fel, deoarece fizionomia este determinanta pentru tipurile si caracterul personajelor. Se stie ca fata umana este o oglinda a atitudinilor si caracteristicilor psihice, ale persoanei respective.

Caracteristicile fizionomice, impreuna cu expresia atitudinilor de moment, marcheaza pe fata unei persoane, forme care transmit observatorului, un anumit mesaj. Procesul este schimbator,  odata cu schimbarea starii psihice si a atitudinii, constand in modificarea formelor respective,  prin  contractarea  si relaxarea muschilor fetei. Astfel, se modifica si mesajul transmis.

Aceasta gimnastica faciala, repetata, determina aparitia unor amprente fizionomice  persoanei.  Pe de alta  parte,  persoana dobandeste si ereditar anumite caracteristici                  fizionomice. Caracteristicile  fizionomice mostenite, impreuna cu cele dobandite in timpul vietii,  datorita mobilitatii fetei sunt in deplina concordanta deoarece reprezinta aceeasi persoana cu aceleasi caracteristici psihice, formand un tot natural si unitar.

Oamenii, constienti de posibilitatea de a transmite mesaje prin expresia fetei, incearca,  prin activarea unor grupe de muschi faciali, sa comunice interlocutorilor atitudinea lor, reusind uneori sa para naturali (cazul celor cu mult exercitiu, de exemplu actorii) sau, in  caz  de  nereusita  vor capata expresii grotesti, nefiresti .

Fotograful de portret, pentru a prezenta personajele cat mai natural, are de parcurs urmatoarele etape :

-  sa identifice tipul caracteriologic al modelului

-  sa identifice modul caracteristic de exprimare al modelului pentru un anumit sentiment, sau o anumita atitudine

-  sa aleaga sentimentul sau atitudinea pe care doreste ca modelul s-o exprime in imagine

-  sa comunice cu modelul si sa-l corecteze pe acesta, pentru a obtine armonizarea respectivei expresii sau atitudini cu fizionomia sa

-  sa aleaga iluminarea corecta a formelor obtinute

-  sa aleaga pozitia aparatului de fotografiat fata de model, astfel incat sa poata ilustra cat mai convingator expresia dorita

-  sa aleaga momentul pentru declansare, cand aceasta armonie este totala  (se stie ca modelul nu se poate concentra mult timp intr-o anumita pozitie)

Pentru a putea rezolva toate aceste probleme odata, sau mai corect spus intr-un timp suficient de scurt, este nevoie de multa experienta, de exercitiu si de o buna cunoastere a caracterului  si comportamentului uman.

Deasemenea este  nevoie  de  tot  talentul  si  farmecul  personal  al fotografului pentru a convinge modelul, a-i invinge reticenta si neincrederea si a obtine cooperarea acestuia.

Posibilitatile  tehnice,  de  care  va  dispune  fotograful  pentru  a  influenta imaginea sunt urmatoarele :

- unghiul de fotografiere

- distanta focala

- compozitia

- materialul fotografic si prelucrarea acestuia

- iluminarea

- filtre, machiaj, etc.

21.10.1 Caracteristicile fizionomice si trasaturile de caracter

Teoretic se pot identifica  ≈ 70 expresii ale fetei umane, care variaza la randul lor functie de cele 3 directii de iluminare  (de la stanga, de la dreapta, de sus). In acest fel , se obtin ≈ 200 de expresii diferite ale fetei umane

Caracteristicile fizionomice, se refera la forma unor elemente ale figurii

umane, dintre care mentionam :

fata:  rotunda, ovala, alungita, patrata

fruntea:  lata, ingusta, inclinata  in fata sau in spate

nasul:  mare, lataret sau subtire, sau mic, carnos sau ascutit 
obrajii:  carnosi sau supti, ridicati sau lasati

gura:  mare sau mica, cu buze carnoase sau subtiri, egale sau inegale 
barbia: mare, patrata sau ascutita, mica, rotunda

pielea, parul:  aspre, pigmentate sau moi lipsite de vigoare
arcade: pronuntate sau sterse

sprancene: arcuite, drepte, groase , subtiri

ochii: stersi, vioi, stralucitori, bulbucati sau adanciti in orbite

Din studii, aceste forme fizionomice, pot  reprezenta :

- trasaturi de caracter pozitive :

-  inteligenta, imaginatie, inspiratie, intuitie, fantezie, sensibilitate, sinceritate,  inclinare spre studiu, perseverenta, seriozitate, istetime, finete, virtute, credinta, harnicie, vointa,  rabdare, bunatate, constanta, calm, curaj, meticulozitate, fermitate, romantism, inclinatii  artistice, spirit analitic, generozitate, mandrie, modestie,

- trasaturi de caracter negative :

-  mediocritate, stupiditate, incapatanare, lacomie, prefacatorie, cruzime, viclenie, zgarcenie, siretenie, dispret, brutalitate, orgoliu, egoism, artag, meschinarie,  imprudenta,  grosolanie,  raceala,  violenta,  ambitie,  impulsivitate, furie,  razbunare,  spirit   dominator,  inconstanta , vanitate, trufie, ingamfare, ignoranta, infumurare, semetie,

- trasaturi de caracter ale persoanelor active :

- energie, pasiune, fermitate, extravaganta, impulsivitate, curiozita- te, vitalitate, materialism , imprudenta, limbutie, senzualitate, voluptate, vioiciune, dragoste de aventura, indiscretie,

-trasaturi de caracter ale persoanelor lenese, comode

- slabiciune, nehotarare, timiditate, moderatie, blandete, lenevie, indiferenta, candoare, lipsa de vointa, debilitate, comoditate, indolenta

Se poate observa imediat, ca fermitatea, trasatura pozitiva in principiu, poate apartine si unei persoane grosolane si ingamfate si atunci se transforma intr-o trasa-tura de caracter negativa .

Rezulta ca o persoana poate fi caracterizata numai de suma trasaturilor de caracter pe care le poseda.

Prima problema dificila care va trebui rezolvata, este aceea ca trasaturile de caracter  combinandu-se intre ele, dau diversitatea caracterelor umane. In acest caz, caracteristicile fizionomice cu care sunt asociate, trebuiesc armonizate  intre ele astfel incat sa nu dea combinatii contradictorii, bizare sau grotesti.

La realizarea imaginii, trebuie scoase in evidenta in mod creator anumite caracteristici fizionomice, iar altele trebuie estompate.

Sa analizam cateva cazuri care urmeaza a fi rezolvate :

a. cum poate fi prezentata o persoana mandra, ferma, inteligenta fara a fi confundata cu  o persoana trufasa, orgolioasa si dispretuitoare ?

b. cum poate fi prezentata o persoana inteligenta sincera, deschisa, pentru a nu fi confundata cu o persoana iscoditoare, vicleana, prefacuta ?

c. cum poate fi  reprezentata  o  persoana  visatoare, sensibila  si cu inclinatii artistice pentru a nu fi confundata cu o persoana indiferenta, indolenta si lenesa ?

Solutia poate fi alegerea unei anumite atitudini pentru model, care sa ne sugereze preocuparea , intentia acestuia .

A doua problema dificila care va trebui rezolvata, va fi aceea, ca nu oricarui personaj, deci oricarei fizionomii  i se potriveste orice atitudine aleasa .

Sa ne imaginam urmatoarele situatii :

a. o  persoana  cu  fata  patrata  scurta,  fruntea  ingusta,  sprancene groase, ochi  mici si stralucitori, nas scurt si gros, cu gura mare si buze subtiri stranse, priveste in sus spre un punct din spatiu vrand sa ne convinga ca se afla intr-o stare de meditatie.

b. o persoana cu fata alungita cu barbie mica, frunte inalta, ochi fara stralucire,  cu  sprancene  subtiri  situate  foarte  sus,  ne  priveste  peste  umar, strangand din buze, vrand sa  ne arate dispretul ei .

c.  o pereche de tineri, baiat si fata, alaturati, se privesc foarte sobru, fix, in fata, vrand sa ne convinga, ca formeaza o pereche fericita.

Exemple de pozitii  si  atitudini  nefiresti sau  de persoane care adopta pozitii nepotrivite cu  infatisarea lor, pot fi nenumarate.

A treia problema dificila va fi convingerea oricarui privitor, ca modelul i se adreseaza  direct, prin atitudinea si expresia sa, sau ca el privitorul a surprins modelul in intimitatea sa.

Numai astfel va fi asigurata  autenticitatea  (sinceritatea) portretului, calitate atat de necesara pentru a fi credibil si convingator .

Se stie ca pastrarea modelului nemiscat intr-o anumita pozitie, mai mult timp, este improbabila (exceptie fac modelele profesioniste). In aceasta situatie, fotograful trebuie sa “ vaneze “ pozitia si atitudinea optima, sa caute sa surprinda pe materialul fotosensibil  “ momentul decisiv” .

21.11.  Colaborarea  fotografului cu modelul

Dupa cum s-a prezentat anterior, este necesara o colaborare imediata si stransa  intre fotograf si model .

In cazul modelelor profesioniste, dificultatea consta numai in acomodarea stilului si temperamentului celor doi.

In cazul in care se utilizeaza amatori pe post de model, fotograful va avea de invins,  urmatoarele  :

-     neincrederea modelului

-     acomodarea

-     dificultatile de comunicare

-     lipsa de experienta

Neincrederea modelului, fata de fotograf se refera in primul rand la ones- titatea acestuia din urma. Intrebarile pe care si le va pune modelul sunt: ce urma- reste fotograful in realitate, ce utilizare va da imaginilor pe care le va obtine, cat va abuza de acordul obtinut (de a fotografia respectiva persoana), cat de corect va fi intr-o eventuala conventie ( daca sedinta de fotografiere trebuie platita ), etc.

Aceasta neincredere se amplifica, daca modelul observa la fotograf lipsa de   profesionalism, nesiguranta, dezordine, ineficienta, agresivitate si proasta purtare. Din  aceasta cauza, pentru a castiga increderea modelului, fotograful trebuie sa fie o prezenta agreabila , sa se manifeste retinut, cu mult tact si rabdare si sa manifeste siguranta in tot ceea ce intreprinde.

Acomodarea  va trebui sa aiba loc pentru ambii parteneri. Daca  modelul, pe de o parte,  va trebui sa se acomodeze cu noul mediu si postura in care se va  afla, fotograful la randul  sau va trebui sa se acomodeze cu modelul, descoperindu-i particularitatile fizice si temperamentale .

Modelul se va adapta mai usor, daca i se vor prezenta si i se va explica cu  rabdare  aparatura, procesul tehnologic, rolul celorlalti participanti la fotografiere si ipostaza in care trebuie sa se prezinte.

Dificultatile de comunicare, intervin in momentul in care modelul, va trebui sa  interpreteze, o anumita expresie, sau o anumita atitudine preconizate de viziunea fotografului.

Dupa ce modelul va capata incredere si dupa ce se va acomoda cu noul mediu, va astepta indicatii pentru fiecare gest. In acest moment, fotograful trebuie sa abordeze problema psihologic.

Daca fotograful va cere modelului sa interpreteze o anumita expresie, acesta o va face dupa viziunea si posibilitatile sale si nu va accepta in sinea sa ca n-a realizat ceea ce i  s-a cerut. Repetitiile nesfarsite, pot esua in rictusuri. Recomandabil, este sa se sugereze  modelului nu expresii, ci stari sau reactii fata de diferite situatii. In acest caz, modelul va fi mai flexibil, mai putin crispat, putand fi ghidat prin sugestii. Aceste sugestii trebuie sa fie prezentate pe un ton persuasiv, acordat cu conventia care are loc, intr-un ritm suficient de lent pentru ca modelul sa-si poata reveni si sa se poata adapta la o noua situatie.

Lipsa de experienta a modelului, se manifesta prin lipsa de inspiratie, prin rezistenta scazuta la stresul sedintelor de fotografiere si prin acomodare dificila.

La sedintele de fotografiere cu modele amatoare, sunt obligatorii pauze dese de  lucru,  in care continua acomodarea dintre parteneri, se analizeaza dificultatile intampinate si se stabilesc detalii pentru viitoare sedinte. Indiferent de relatiile care se stabilesc intre cei doi parteneri, fotograful, nu trebuie niciodata sa-si manipuleze  modelul cu mana, gestul avand conotatia unei impuneri, a unei agresiuni.

In general se pot face urmatoarele recomandari:

- “zambetul este o permisiune si o promisiune” deci fotograful va incerca sa impuna  o atmosfera destinsa

-   impuneti-va personalitatea

-   stimulati initiativa modelului

-   lasati modelul sa se manifeste, urmand ca treptat sa o deturnati in favoarea viziunii dvs. In cazul unei colaborari docile incercati sa regizati miscarea si pozitiile modelului

-   se evita un ritm alert care poate deveni stresant pentru model

21.12 Portretele de copii

Copii pana la 6- luni, sunt destul de statici, putandu-se aranja destul de usor in dreptul unui fundal (simplu, pentru a nu distrage atentia de la subiect)

Se recomanda fotografierea in low-key , copii fiind imbracati in culori cat mai  deschise.  Se  utilizeaza  numai  lumina  difuza,  din  umbrele  sau  panouri reflectante, gradul de contrast nedepasind raportul de 1:2.

In exterior nu se fotografiaza in plin soare care ii face pe copii sa se incrunte si sa  capete umbre adanci pe obraji. Cele mai favorabile ore de fotografiere sunt dimineata si orele dupaamiezii.

Nu este necesara utilizarea trepiedului, fotograful asezandu-se  putin lateral, pentru a obliga copilul, sa-si roteasca usor fata, fata de bust.

Sunt reusite imaginile cu copilul aflat intr-o zona de umbra, privind cu interes spre o zona luminata intens (apare o iluminare de efect a zonei fetei)

Uneori apare in imagine mama copilului, care in cazul in care este frumoasa abate atentia privitorului de la copil. Pentru a se evita acest lucru, capul mamei nu se va incadra complet, se va scoate din zona de claritate sau se va pastra intr-o zona mai slab luminata. Privirea mamei indreptata spre copil, va spori atentia asupra acestuia.

Copii pana la 2-3 ani sunt mult mai vioi si nu li se poate cere sa stea nemiscati.  O dificultate o constituie inconstanta si rapiditatea miscarilor acestora.

Acesti copii se vor incadra intr-o zona suficient de mare, iluminata difuz si vor fi fotografiati prin surprindere de la distanta mai mare. Momentul surpriza in care copilul sta nemiscat trebuie exploatat la maximum, sau trebuie prelungit prin trezirea atentiei copilului pentru un anumit subiect (se cere copilului sa execute un anumit lucru, se urmareste in timp ce se joaca, sau i se povesteste ceva care- l intereseaza).

Copii intre 3-10  ani sunt foarte curiosi, uneori devin cooperanti, dar pozarea in nemiscare, nu le este caracteristica.  De multe ori se dovedesc chiar refractari  fata  de  fotograf. Din  acest  motiv,  este  necesara  o  perioada  de acomodare, de imprietenire cu acestia.

Dupa stabilirea relatiei amiabile cu copii, li se sugereaza o anumita activitate si vor fi fotografiati in timpul acestei activitatii.

  Copii in grup, au stabilite anumite relatii naturale intre ei, care trebuie sa apara in  imagine. In orice caz,se va evita asezarea lor in linie dreapta si in acelasi plan. Prin  plasarea lor in planuri diferite se asigura imaginii, o alta dinamica, mai multa viat

Compozitional, aranjarea copiilor in cadru se face dupa  una  dintre diagonalele  formatului, sau printr-o constructie piramidala. Aceasta constructie, se  va  alcatui  cu  multa  atentie,  pentru  ca  prin  repetitie,  imaginea  sa  nu  fie monotona.

In cadrul unui grup asezat in mai multe planuri, figurile trebuie decalate intre ele  pentru  a nu se suprapune. Uneori pentru fotografierea unui astfel de grup, punctul de statie se va situa putin mai sus. Alteori, copii din planuri diferite vor fi asezati pe trepte de inaltime, asigurate de treptele unei scari, sau de scaune (ca la cor).

O  alta problema este asigurarea campului de claritate, pentru toate planurile grupului si pentru asigurarea claritatii copiilor de la marginile grupului. Deoarece un camp de claritate prea mare, nu va detasa grupul de fundal, solutia este plasarea grupului,  intr-un semicerc in jurul fotografului.

21.13  Fotografii de adulti in grup

Cuplul  Greselile care se fac la prezentarea unui cuplu sunt :

- lipsa unei relatii intre personaje

- privirile orientate in directii diferite

Grupul reprezinta o serie de personaje legate intre ele prin aceleasi interese. Fotografia de grup trebuie sa evidentieze legatura care exista intre membrii acestuia. Aceasta identitate de interese va fi prezentata prin identitate de costume, atitudine, activitate sau punct comun de interes, etc. care vor fi subliniate in imagine.

-  varsta

- rang, grad, functie

- importanta

- inaltime, etc

Se vor respecta regulile de compozitie generale, adica dispunerea persoanelor pe diagonalele cadrului, si constructia piramidala.

La imaginile de ceremonii se poate utiliza dispunerea persoanelor de acelasi rang in linie.

Legatura dintre membrii grupului se realizeaza prin orientarea privirii lor, catre un punct, sau o directie comuna.

Pentru a se evidentia persoanele cu o importanta deosebita in cadrul grupului, acestea vor constitui puncte de interes pentru privirea celorlalti membri ai grupului, vor fi plasate in punc- tele forte ale compozitiei imaginii, vor fi plasate

in prim plan, vor fi mai clare si mai bine luminate .

Cea mai buna lumina pentru fotografierea grupurilor este lumina difuza.

21.13 Filtrele utilizate la fotografia de portret

Filtrele soft

Dupa cum arata si numele, rolul acestor filtre este de a inmuia liniile si con- trastele din imagine. Soft - focus, va fi o imagine in care stralucirile sunt difuzate peste zonele mai intunecate.

Filtrul “Duto”are o zona centrala perfect transparenta, inconjurata de cercuri concentrice in relief usor. Ca efect , se poate inlocui cu un filtru UV a carui zona periferica, se acopera cu un strat subtire de grasime. Efectul depinde de diafragma utilizata, de stratul de grasime si de numarul cercurilor periferice de difuzie. Efectul obtinut este de imagine eterica, cu o definitie slaba. Se utilizeaza la fotografiile realizate atat in low-key cat si in high-key, de femei. Se obtine o aureola, un halou luminos in jurul capului, evidentiat pe un fond inchis.

Deasemenea se utilizeaza si ca filtru de cosmetizare pentru eliminarea ridurilor sau a altor defecte ale pielii.

Filtrul fog (ceata)

Acest filtru, usor matuit, sau stratificat, se utilizeaza pentru eliminarea unor detalii si pentru inmuierea contrastului si a liniilor de contur.

 Filtrul star

Filtrul format dintr-o retea fina imprimata in sticla, formeaza in ochiurile acelei retele, straluciri in forma de stea.

Se utilizeaza pentru a se scoate in evidenta podoabe stralucitoare. Se va evita obtinerea acestui effect, nenatural, pe ochii sau pe buzele personajelor.

 Filtrul de polarizare

Se utilizeaza pentru fotografierea personajelor, reflectate in geamuri si vitrine.Imbunatateste saturatia culorilor si elimina reflexele .

Filtrul sky-light

Reda mai bine culoarea naturala a pielii. 
Filtrul UV

Asigura persoanelor blonde, avand ca fundal cerul, un fond mai contrast, la munte si la mare.

Filtrele colorate

La fotografia  pe  materiale  alb-negru  se  utilizeaza  pentru  modificarea contrastelor la redarea personajelor si a imbracamintii acestora. :

- galben, portocaliu ,rosu pentru deschiderea culorii pielii

- albastru pentru conturarea parului la persoanele blonde

- albastru si verde pentru accentuarea ochilor deschisi la culoare.

La fotografia color, se utilizeaza si filtrele de conversie. pentru  modificarea temperaturii de culoare a luminii

-    ambra (rosiatic), pentru eliminarea albastrului la subiectele fotografiate in umbra (incalzirea culorii)

-    albastrui, pentru eliminarea nuantelor rosiatice produse de sursele de lumina cu temperatura de culoare prea scazuta  (lumina de interior).

www.photocami.ro