„Amélie” - un film bun de fotografiat

„Amélie se refugiază într-o lume imaginată de ea. În această lume, discurile de vinil se fabrică precum clătitele”. Imaginați-vă acum lichidul negru alunecînd pe plită și scurgîndu-se lin. Un cadru rapid, dar pregnant, lipicios și îndrăzneț. Apoi privirea curioasă a copilei Amélie cînd privește peste umărul ei în întunericul de la cinematograf și urmărește expresiile spectatorilor. Ori musculița care se așază pe trotuar și își dă ultima suflare sub roțile unei mașini. Iată așadar cuvîntul-cheie al filmului, „detalii”. Totul se rezumă la aceste mici amănunte care scapă ochiului critic al privitorului de rînd. 

Cadre luminate viu

Amélie pune la cale un plan

Ceea ce face ca succesiunea amețitoare a cadrelor să fie savuroasă, este chiar puterea semnificațiilor pe care acestea le capătă. Sînt scene candide, parcă mai mult fotografiate decît filmate, care curg într-o ordine pe alocuri forțată.

Naiva Amélie Poulain trăiește un vis continuu din care nu vrea să se trezească; preferă să primească oameni în visul ei, decît să pătrundă ea în lumea lor reală. Și toate acestea cu o inocență nedisimulată și cu înflăcărarea unui altruist. Fata nu vrea decît ca fiecare să primească ceea ce merită, așa că pune la cale planuri labirintice urmărite îndeaproape de binoclul bâtrînului Dufayel, vecinul care pictează aceeași imagine de 20 de ani. Oricum, întreg filmul pare că-și pierde din esența scurgerii normale a timpului, accentul se pune mai degrabă pe lucrurile mărunte care schimbă viața introvertitei Amélie. 

Vedere cu binoclul domnului Dufayel

Multe din cadrele filmului pot fi foarte bine sursă de inspirație pentru fotografii amatori care, cu o cameră foto în mînă pot „da naștere dezastrelor” –  întocmai cum credea Amélie cînd a prins primele imagini în corpul negru al aparatului.

Informații tehnice:

An apariție: 2001
Titlu original: Le fabuleux destin d'Amélie Poulain
Gen: Romance, Comedy, Fantasy
Regia: Jean-Pierre Jeuneut